You are here

Atenţie! Putregaiul cenuşiu.

  

Putregaiul cenuşiu  (Botrytis cinerea)

 

Putregaiul cenuşiu este o boală frecventă în podgoriile din ţară noastră, care produce în anii favorabili, cu toamne ploioase şi calde, cele mai însemnate pierderi de recoltă şi calitate. Boala este omniprezentă şi aşteaptă numai condiţiile favorabile, când explodează, de aceea trebuie abordată strict preventiv.

Boala este produsă de ciuperca Botrytis cinerea, care atacă toate organele viţei de vie: frunze, lăstari, ciorchini, boabe, precum şi butaşi de viţă puşi la stratificat. Atacul cel mai frecvent se întâlneşte pe boabe, a căror susceptibilitate creşte pe măsură ce se maturează şi acumulează zaharuri. 

Filamentele de infecţie pot pătrunde în interiorul ţesuturilor, fie prin străpungerea directă a ţesuturilor plantei, fie prin răni cau­zate de alte boli sau dăunători (făinare, molie, viespe, păsări, etc.) şi prin leziuni mecanice sau chimice (fitotoxicitate, crăparea boabelor din cauza ploilor, grindina, cârnit şi desfrunzit mecanic, etc.). La suprafaţa boabelor atacate apar pete mici cu ţesutul moale care se măresc rapid, pătrunzând totodată în interiorul pulpei. Boabele atacate se înmoaie, crapă, se zbârcesc şi se acoperă cu mucegaiul cenuşiu – brun, pulverulent. La strugurii compacţi, mai ales în condiţii de umiditate ridicată, boala evoluează repede, cuprinzând în scurt timp tot strugurele.

 Atacul pe boabe sub forma “putregaiului nobil” se manifestă numai în anumite condiţii, când ciuperca poate avea acţiune benefică asupra strugurilor. Asemenea condiţii se întâlnesc în toamnele calde şi uscate; miceliul ciupercii se dezvoltă în pulpă, iar la suprafaţă boabele nu mai crapă, ci se stafidesc şi se îndulcesc. Putregaiul nobil consumă o parte din apă şi acizi determinând îmbogăţirea relativă a boabelor în zaharuri. Ca urmare, vinurile obţinute din asemenea struguri sunt de calitate superioară şi au o aromă specifică.

Agentul patogen este o ciupercă saprofită care se dezvoltă pe resturi vegetale. Acest fapt duce la concluzia că în permanenţă există sursă de infecţii.

 

Ciuperca devine parazită atunci când substratul saprofit se află în imediata apropiere a organelor verzi ale viţei de vie, în mod deosebit a boabelor intrate în pârgă, deoarece concentraţia redusă de zaharuri favorizează atacul. Infecţia este favorizată şi de fertilizarea excesivă cu azot.

Evoluţia favorabilă a ciupercii are loc atunci când se realizează condiţii optime de dezvoltare. Astfel, mediul nutritiv influenţează în foarte mare măsură atât dezvoltarea, cât şi parazitismul agentului patogen. Ciuperca manifestă un chimiotropism pozitiv faţă de glucide, substanţele ce se găsesc în strugurii din fenofaza pârgă – coacere. Temperatura de dezvoltare a bolii este cuprinsă între 1-32°C, fapt pentru care este întâlnită în toate podgoriile din ţară. Tem­peratura optimă se situează între 15-23°C.

Umiditatea atmosferică şi cea a substratului joacă cel mai important rol în dezvoltarea putregaiului cenuşiu. Umiditatea ridicată influenţează pozitiv atât germinarea conidiilor, cât şi dezvoltarea miceliului. Există o corelaţie directă între regimul precipitaţiilor, rezerva de apă din sol, umiditatea relativă a aerului, frecvenţa zilelor cu rouă pe de o parte şi agresivitatea ciupercii pe de altă parte. Umiditatea optimă relativă a aerului este considerată între 80-100%. Lumina are în general o influenţă nefavorabilă asupra evoluţiei ciupercii care se dezvoltă mai bine în condiţii de lumină difuză (nebulozitate).

Pe frunze simptomele apar la început sub forma unor pete gălbui, care cu timpul devin roşiatice. Petele sunt mari şi nu sunt delimitate. Pe ambele părţi ale frunzei, în dreptul petelor, apare un mucegai cenuşiu, pulverulent, care reprezintă organele de înmulţire a ciupercii (conidiofori şi conidii). În scurt timp de la atac, frunzele cad.

Pe lăstari, atacul se manifestă sub forma unor pete brune sau cenuşii, începând de la noduri spre mijlocul internodiilor. Ca şi în cazul frunzelor, în scurtă vreme petele se acoperă cu un mucegai cenuşiu format din conidiofori şi conidii. În dreptul petelor apar corpuri mici ovale, care reprezintă organele de rezistenţă ale bolii (scleroti).

În general ciorchinii tineri sunt puţin atacaţi (infecţie latentă), însă ciorchinii ajunşi la matu­ritate pot fi atacaţi în întregime, simptomele fiind aceleaşi cu cele de pe lăstari. Pe boabe atacul este cel mai frecvent şi cel mai păgubitor.

Soluţia Syngenta - fungicidul SWITCH

SWITCH este fungicidul Syngenta care datorită performanței fără precedent, reprezintă elementul cheie în strategia de combatere a putregaiului cenușiu, protejând cantitatea și calitatea recoltei. Este compus din două substanţe active (fludioxonil 250 g/kg şi ciprodinil 375 g/kg), ambele diferite ca mecanism de acţiune şi grupă chimică. Acţionează asupra a trei procese fiziologice esenţiale din celula ciupercii. Are dublă acţiune, sistemică şi de contact, recomandat preventiv şi curativ. Contribuie la obţinerea recoltelor cantitativ şi calitativ majore. Protejează ciorchinele din interior. Nu face plasă pe fructe. Compatibil cu majoritatea produselor de uz fitosanitar. Este activ şi prin vapori (faza de gaze). Absorbit rapid de organele tratate. Activitatea produsului nu depinde de temperatura aerului. Contribuie la dezvoltarea sănătoasă a aparatului foliar. Stimulează biosinteza proteinelor.

Recomandări de aplicare

Problema
Putregaiul cenuşiu

Volumul de lucru, litri apă/ha: 600-800

Perioada de aşteptare (numărul maxim de tratamente): 21(1-2)